hrisov definitie

hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului). substantiv neutruhrisov

hrisóv n., pl. oave (mgr. hrysóvullon [d. hrysós, aur, și lat. bulla, bulă], de unde și vsl. hrisóvula și hrisovulŭ. V. hîrțoagă și crizantemă). Vechĭ. Act domnesc care avea un sigil de aur și care acorda un grad de boĭerie, un privilegiu saŭ o moșie. V. bulă, diplomă, document, ispisoc, pitac 2, uric. substantiv neutruhrisov

hrisóv (înv.) s. n., pl. hrisoáve substantiv neutruhrisov

hrisov n. act domnesc, iscălit de Vodă sau prevăzut cu sigiliul princiar, spre a hărăzi o moșie sau un grad de boierie: hrisoavele se mai numiau cărți, drese, ispisoace, urice, zapise (v. aceste vorbe). [Gr. HRYSÓVULLON, bulă de aur]. substantiv neutruhrisov

HRISÓV, hrisoave, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea, ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. substantiv neutruhrisov

HRISÓV, hrisoave, s. n. Act emanat, în orînduirea feudală din țara noastră, de la un domn, servind ca titlu de proprietate, ca titlu pentru un privilegiu etc. După masă Victor Predeleanu a ținut să arate oaspelui său... tot ce avea mai de preț în bibliotecă... feluritele hrisoave și documente vechi. REBREANU, R. I 54. Hrisoavele sau uricele... sînt izvorul cel mai însemnat al istoriei romînilor. BĂLCESCU, O. I 60. substantiv neutruhrisov