reduceri si promotii 2018
Definitie hrentuire - ce inseamna hrentuire - Dex Online

hrentuire definitie

HRENȚUÍRE s. f. v. hrențui. [DMLR] substantiv feminin hrențuire

hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui.Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare). verb hrentui

!hrentuí (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. se hrentuiéște, imperf. 3 sg. se hrentuiá; conj. prez. 3 să se hrentuiáscă verb hrentui

hrentuì v. Mold. a strica, a dărâma: legându-le frumușel, să nu le hrentuiască CR. [Ung. HARÁNTOLNI, a strica uzând]. verb hrentuì

HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. – Et. nec. verb hrentui

hrențuí vb. (ind. prez. 1 hrențuiesc) verb hrențui

HRENTUÍ, hrentuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se strica, a se dărăpăna, a se hodorogi. A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască nici-odată. SADOVEANU, N. P. 99. ♦ A se împrăștia, a se risipi. Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83. verb hrentui

hrentuĭésc v. tr. (d. un verb vsl., de unde vine și ung. harántolni, a hodorogi, a deteriora, d. harănt, peziș [!]). Nord. Stric, rup, frîng, dăvăsesc, deteriorez (zdruncinînd): lucrurĭ hrentuite. verb hrentuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hrentuire

hrentuire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hrentuire hrentuirea
plural hrentuiri hrentuirile
genitiv-dativ singular hrentuiri hrentuirii
plural hrentuiri hrentuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z