hram definitie

hram (hrámuri), s. n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”. substantiv neutruhram

hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR). substantiv neutruhram

1) hram n., pl. urĭ (vsl. hramŭ, bg. rus. hram, templu, biserică). Ziŭa aniversară [!] a sfîntuluĭ căruĭa ĭ-e dedicată o biserică, ziŭa bisericiĭ: această biserică are hramu sfîntuluĭ Ion. Sărbătoarea acesteĭ zile. substantiv neutruhram

2) hram n., pl. urĭ (turc. ihram). Vechĭ. Un fel de plĭuș [!]. Macat din asemenea plĭuș. – La Od. hramă f., pl. e și ămĭ. substantiv neutruhram

hram s. n., pl. hrámuri substantiv neutruhram

hram n. 1. biserica, în raport cu patronul ei: hramul sfântului Gheorghe; 2. ziua aniversară a patronului: slujind un episcop de hramul bisericii CR. [Slav. HRAMŬ, biserică]. substantiv neutruhram

HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. substantiv neutruhram

HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine. Sfîntul Nicolai... hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 3. Biserica are două hramuri: sînții împărați Constantin și Elena și sîntul Nicolae. I. IONESCU, P. 455. 2. Serbarea patronului unei biserici. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, O. A. 38. 3. Biserică sau mănăstire, în raport cu patronul ei. Această mînăstire mare, hramul sfintei troițe, fu zidită din jos de București de Alexandru-vodă al II-lea. BĂLCESCU, O. II 98. 4. (Popular; în expr.) Ce hram porți (sau ții)? = ce rost, ce ocupație ai ? Ioana, nevasta lui Marin, asta ce hram ține?... – E o fată foarte bună. BARANGA, I. 155. Nici azi nu se știe bine ce nume și ce hram poartă. GALAN, Z. R. 20. Treci și tu în cîrd... îi răspunse un sergent... Ce hram porți tu prin Ucraina ? CAMILAR, N. II 254. substantiv neutruhram

hram(ă) n. și f. un fel de catifea și învelitoare făcută din ea: hram așternut peste rogojini BELDIM., masă cu învelitoare de hram(ă) OD. [Și ihram: Turc.]. substantiv neutruhramă

a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva. substantiv neutruanușticehrampoartăcineva