reduceri si promotii 2018
Definitie hrănire - ce inseamna hrănire - Dex Online

hrănire definitie

hrăníre f. Vechĭ. Pază. Azĭ. Acțiunea de a hrăni. substantiv feminin hrănire

hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri substantiv feminin hrănire

HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. substantiv feminin hrănire

HRĂNÍRE s. f. Acțiunea de a (se) hrăni; ali­mentare, alimentație. Una din condițiile de bază pentru creșterea animalelor după metode zootehnice avansate este asigurarea unei hrăniri consistente și raționale a anima­lelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867. substantiv feminin hrănire

hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă verb tranzitiv hrăni

hrăni v. 1. a nutri, a întreține vieața prin mijlocul alimentelor: pâinea hrănește pe om; 2. fig. a întreține, a face să dureze: a hrăni ură, dorințe. verb tranzitiv hrăni

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») A da cuiva de mîncare; a nutri, a alimenta. Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L., 15. Să-mi lai copilașii, cari dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate. CREANGĂ, P. 289. Să vină la mine că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Dorul mîndrei unde șede ?... Colo-n codrulețul verde, Unde murgul și-l hrănește Și la mîndra se gîndește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. ◊ Refl. Nu mă hrănisem decît cu borș de pui. NEGRUZZI, S. I 220. Eu, vere, te-aș întreba... Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești ? ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Fig. Băteau inimile în piepturile a 35000 de romîni, hrănind parcă o singură conștiință, aceea a datoriei de împlinit. D. ZAMFIRESCU, R. 236. Inima hrănește o tainică dorință. ALECSANDRI, P. I 133. (Refl.) În agitata și scurta lui viață, Pușkin s-a hrănit, desigur, cu ideile revoluționarilor decembriști. SADOVEANU, E. 210. Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit. ALEXANDRESCU, P. 28. ◊ Expr. A se hrăni cu vînt = a nu avea ce mînca. ♦ Fig. (Cu privire la o mașină, la foc etc.) A alimenta, a întreține. Tîrîi înlăuntru un munte întreg de vreascuri și de uscături, care ar fi fost îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei. HOGAȘ, M. N. 167. Alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Rar) A întreține (pe cineva). Acum am douăzăci de ani și nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisît (= tratat) ca un copil și ca să mă hrănești mai mult. KOGĂLNICEANU, S. 96. ◊ Refl. Știu foarte bine că eu costisesc o mulțime de bani... Vreu să mă hrănesc eu sîngur. KOGĂLNICEANU, S. 105. 2. Refl. Fig. (Regional; adesea urmat de determi­nări introduse prin prep. « de ») A-i fi de ajuns, a se sătura de ceva (mai ales de lucruri neplăcute). Se hră­nise și Noe de stat la cușcă. ȘEZ. II 3. – Variantă: (popular) hărăní (DELAVRANCEA, S. 206, TEODORESCU, P. P. 290) vb. IV. verb tranzitiv hrăni

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti. verb tranzitiv hrăni

hrănésc v. tr. (vsl. hraniti, a păzi, a nutri; rus. hranitĭ, a păzi). Vechĭ. Feresc, păzesc. Azĭ. Nutresc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, fac să dureze: promisiunea hrănește speranța. – Pin [!] vest și hărănesc. verb tranzitiv hrănesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hrănire

hrănire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hrănire hrănirea
plural hrăniri hrănirile
genitiv-dativ singular hrăniri hrănirii
plural hrăniri hrănirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z