horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă, cf. hap, leorp. – Der. horpăi (var. hărpăi, horpoti), vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot); horpăială, s. f. (acțiunea de a bea). invariabilhorp
horp, interj. care arată horpăĭala (est). invariabilhorp
horp (reg.) interj. invariabilhorp
HORP interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată și repede. – Onomatopee. invariabilhorp
HORP interj. (Rar) Onomatopee care redă zgomotul pe care-l face cineva cînd soarbe dintr-o dată și repede. Setilă, dînd fundurile afară la cîte o bute, horp ! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, P. 261. invariabilhorp