HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls]. substantiv neutruhormism
HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de un impuls instinctual. – Din engl. hormisme. substantiv neutruhormism
hormism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hormism | hormismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | hormism | hormismului |
plural | — | — |