reduceri si promotii 2018
Definitie hor - ce inseamna hor - Dex Online

hor definitie

HOR s.n. v. cor. substantiv neutru hor

2) cor n., pl. urĭ (vgr. horós, lat. chorus. V. horă). În tragediile vechĭ, reuniune de persoane care cîntaŭ și dansaŭ: coru muzelor. Cîntecu lor. Azĭ, reuniune de cîntărețĭ din gură. Cîntec executat pe maĭ multe vocĭ. Locu unde stă coru în biserică. – Maĭ vechĭ hor (după ngr.). substantiv neutru cor

1) hor n., pl. urĭ, V. cor 2. substantiv neutru hor

2) hor, interj. care arată horăĭala. substantiv neutru hor

hor/hor-hór interj. substantiv neutru hor

hor int. imitând sgomotul sforăitului: noapte bună... fă hor ! hor ! de acu ’nainte AL. [Onomatopee]. substantiv neutru hor

hor n. (poetic) cor: lăcașul cereștilor horuri BOL. al viselor lin hor BOL. [Gr. mod.]. substantiv neutru hor

HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee. substantiv neutru hor

HOR1 interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă sforăitul. Noapte hună, Moș Arvinte, Fă hor, hor, de-acu-nainte. ALECSANDRI, T. I 324. substantiv neutru hor

HOR2 s. n. v. cor. substantiv neutru hor

hor-hór v. hor substantiv neutru horhor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hor

hor   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hor horul
plural horuri horurile
genitiv-dativ singular hor horului
plural horuri horurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z