reduceri si promotii 2018
Definitie hopăi - ce inseamna hopăi - Dex Online

hopăi definitie

HOP1 interj. (Și în forma hopa) 1. Exclamație care însoțește diferite gesturi sau mișcări. a) Însoțește o săritură peste un obstacol sau o săltare (la joc, mai ales în chiuituri). Sai... pe ici, pe crucea căruței. Ho... pa ! Ia, acum te văd și eu că ești voinică. CREANGĂ, P. 123. Hop ! leliță, lelișoară, Păsărica mea ușoară, Tot gîndesc și iar gîndesc Că pe cine să iubesc ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. Nu zice hop pînă n-ai sărit (= nu te bucura pînă nu vezi sfîrșitul). ◊ (Numai în forma hopa, urmat de « țupa ») Hopa-țupa, Danilache! Haide, taică, hopa-țupa ! CARAGIALE, S. 44. Hopa-țupa, țupa-lupa, Amîndoi cîntam, Hopa-țupa, țupa-lupa, Rîdeam și giucam. ALECSANDRI, T. 5. b) (Mai ales în forma hopa) Însoțește (ca îndemn) o ridicare a unei greutăți mari. Din lopeți și chingi fac targa, Pun pe ea mantalele. – La ostaș, ostaș ia seama. – Hopa ! mergem, dragule. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. ♦ (Uneori urmat de « așa ») Exclamație care înso­țește ridicarea în brațe sau săltarea (în sus sau pe genunchi) a unui copil. c) Însoțește o cădere, o aruncare sau o scăpare (din mînă) a unui lucru. Numai ce, hop ! cade pe ea o cioară. ȘEZ. III 187. 2. (Cu valoare de verb, este rostită la sosirea pe neașteptate a cuiva; și în forma hup) Iată că vine. Cînd să mă descurc din greutatea lanțului, hop și forhaierul (= artificierul) Noe. DAVIDOGLU, M. 22. Hup și altul. L-am închis pe prostu cu Ioana țiganca ! Ha, ha, ha... ALECSANDRI, T. 356. ♦ Exclamație care însoțește o întîmplare neașteptată. Auzi, nătărăii ! pentru că mi-e drag să șed la vorbă, hop ! li se nazare nu știu ce. NEGRUZZI, S. III 15. 3. Exprimă o surpriză (mai ales neplăcută). Taman oprisem caii să mai răsufle, cînd, hopa, ne pomenim cu unul gras, al dracului, că vine la noi. PREDA, Î. 82. Hopa !... Ne-au luat-o alții înainte. STANCU, D. 189. – Variante: hópa, hópai (la TDRG), hup interj. invariabil hop

HOP, (I) interj., (II) hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână a) unui lucru. Expr. Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! ♦ Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). II. S. n. 1. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). ♦ Fig. (Fam.) Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hópa, hópai, hup interj.] – Onomatopee. invariabil hop

hópa și hópaĭ interj. maĭ amplă de cît [!] hop și care arată sărirea, rîdicarea [!], suirea: Hopa! M´am sculat! În unire cu țupa și țupaĭ arată sărirea saŭ dansarea continuă: hopaĭ, țupaĭ, ursule! (zic și Turciĭ hoppala!). V. opa. invariabil hopa

HÓPAI interj. v. hop. invariabil hopai

HÓPAI interj. v. hop1. invariabil hopai

!hópa-țópa/hópai-țópai interj. invariabil hopațopa

hópăĭ, a v. intr. (d. hop). Țopăĭ. – Și hupăĭ (?) verb tranzitiv hopăĭ

hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. – 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; a scutura vasul în așa fel încât conținutul să fie amestecat și să sară hoaspele, pleava. – Din hop, hopa „exclamație care însoțește o săritură” (onomatopee) + -ăi. verb tranzitiv hopăi

hopăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hópăie, imperf. 3 sg. hopăiá; conj. prez. 3 să hópăie verb tranzitiv hopăi

HOPĂÍ, hópăi, vb. IV. Intranz. A spune, a striga „hop” (sărind, săltând). ♦ Tranz. A sălta. – Hop + suf. -ăi. verb tranzitiv hopăi

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului hopăi

hopăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hopăi hopăire hopăit hopăind singular plural
hopăind hopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hopăi (să) hopăi hopăiam hopăii hopăisem
a II-a (tu) hopăi (să) hopăi hopăiai hopăiși hopăiseși
a III-a (el, ea) hopăie (să) hopăiai hopăia hopăi hopăise
plural I (noi) hopăim (să) hopăim hopăiam hopăirăm hopăiserăm
a II-a (voi) hopăiți (să) hopăiți hopăiați hopăirăți hopăiserăți
a III-a (ei, ele) hopăie (să) hopăie hopăiau hopăi hopăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z