HOMOCROMÍE s.f. Potrivire între culoarea animalelor și aceea a mediului exterior. [Gen. -iei. / < fr. homochromie, cf. gr. homos – asemănător, chroma – culoare]. substantiv femininhomocromie
homocromíe (-mo-cro-) s. f., art. homocromía, g.-d. homocromíi, art. homocromíei substantiv femininhomocromie
HOMOCROMÍE s. f. Adaptare a unor specii de animale, prin culoare și forma corpului, la mediul în care trăiesc, folosită ca mijloc de apărare. – Din fr. homochromie. substantiv femininhomocromie
homocromie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | homocromie | homocromia |
plural | homocromii | homocromiile | |
genitiv-dativ | singular | homocromii | homocromiei |
plural | homocromii | homocromiilor |