HOMOCÉNTRU s.n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var. omocentru s.n. / < fr. homocentre]. substantiv neutruhomocentru
HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omocéntru s. n.] – Din fr. homocentre. substantiv neutruhomocentru
homocentru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | homocentru | homocentrul |
plural | homocentre | homocentrele | |
genitiv-dativ | singular | homocentru | homocentrului |
plural | homocentre | homocentrelor |