homeric definitie

*oméric, -ă adj. (vgr. ῾omerikós, d. ῾ómeros, Omer). Rîs omeric, rîs colosal și neînfrînat (pe care Omer, la sfîrșitu primuluĭ cînt al Iliadeĭ îl atribue [!] zeilor). Adv. În mod omeric: a rîde omeric. adjectivomeric

HOMÉRIC, -Ă adj. Al lui Homer. ♦ În genul epopeilor lui Homer; (p. ext.) măreț, grandios. ◊ Râs homeric = râs puternic, greu de oprit. [Var. omeric, -ă adj. / cf. lat. homericus, fr. homérique < Homer – mare poet epic grec din antichitate]. adjectivhomeric

*homéric, V. omeric. adjectivhomeric

homéric adj. m., pl. homérici; f. homérică, pl. homérice adjectivhomeric

homeric a. relativ la Homer: poeme homerice; râs homeric, sgomotos ca al eroilor lui Homer. adjectivhomeric

HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer; p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊ Râs homeric = râs puternic, zgomotos. [Var.: oméric, -ă adj.] – Din fr. homérique, lat. homericus. adjectivhomeric

HOMÉRIC, -Ă, homerici, -e, adj. Al lui Homer. Epopeile homerice Iliada și Odiseea. ▭ Nu erau mai prejos decît toți eroii tuturor odiseelor homerice. HOGAȘ, M. N. 98. ♦ În în genul epopeilor lui Homer; grandios; p. ext. de proporții neobișnuite. Un cor uriaș de broaște... avînd în elanul și forța cu care cîntă proporții homerice, își înalță spre stele ofranda lui sonoră. BOGZA, C. O. 159. Era o prive­liște cu adevărat homerică. HOGAȘ, DR. 284. ◊ Rîs homeric = rîs puternic, greu de potolit. După un rîs homeric... [satira] ne provoacă alte sentimente, cari numai a rîs nu seamănă. GHEREA, ST. CR. I 340. – Variantă: oméric, -ă (RUSSO, S. 22) adj. adjectivhomeric