holteiáș s. m., pl. holteiáși substantiv masculinholteiaș
HOLTEIÁȘ, holteiași, s. m. Diminutiv al lui holtei1. [Pr.: -te-iaș] – Holtei1 + suf. -aș. substantiv masculinholteiaș
HOLTEIÁȘ, holteiași, s. m. Diminutiv al lui ho1tei1. Cînd eram holteiaș, Umblam seara prin oraș, Tot cîntînd și fluierînd, Mîndruliță căutînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 168. substantiv masculinholteiaș
holteiaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | holteiaș | holteiașul |
plural | holteiași | holteiașii | |
genitiv-dativ | singular | holteiaș | holteiașului |
plural | holteiași | holteiașilor |