hoit definitie

credit rapid online ifn

hóit (hóituri), s. n. – Cadavru. Mag. holt, în loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este convingător. substantiv neutruhoit

hoit, hoituri s. n. (peior.) corp, trup. substantiv neutruhoit

credit rapid online ifn

hoĭt n., pl. urĭ (ung. holt, mort [= halott, cadavru], ca uĭt față de ult. V. hoaĭtă). Stîrv, leș, cadavru. Fig. Iron. Mîncare de carne: ce atîta hoĭt la masă? substantiv neutruhoĭt

hoit s. n., pl. hóituri substantiv neutruhoit

hoit n. mortăciune: hoit să fie, de corbi nu-i lipsă AL. [Ung. HOLT]. substantiv neutruhoit

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș1. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din magh. dial. holt (= halott). substantiv neutruhoit

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om, intrat în descompunere; mortăciune, stîrv, leș. Hoitul îl mîncase fiarele pădurii. STANCU, D. 21. Nici vederea hoitului lui Rădașcă nu i-ar fi putut aduce liniștea. SADOVEANU, P. M. 273. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. Mizeria s-arată rîncedă – ca un hoit prea învechit. SAHIA, N. 64. 2. Fig. (Popular, cu nuanță depreciativă) Om mare la trup și gras peste măsură, greoi în mișcări. Apoi dă, bade, închircit, vrăbioi, cum mă vezi, aista sînt: am văzut eu și hoituri mari și nici de-o lume: la treabă se vede omul ce poate ! CREANGĂ, P. 149. substantiv neutruhoit

mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici! substantiv neutrumutățicurul

!músca-hóiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. múștei-hóiturilor substantiv neutrumusca-hoiturilor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihoit

hoit  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hoit hoitul
plural hoituri hoiturile
genitiv-dativ singular hoit hoitului
plural hoituri hoiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z