hogeag definitie

credit rapid online ifn

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43). substantiv neutruogeac

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l´a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s´aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar]. substantiv neutruogeac

credit rapid online ifn

hogeác și hogeág, V. ogeac. substantiv neutruhogeac

HOGEÁC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeág, ogeác s. n.] – Din tc. ocak. substantiv neutruhogeac

HOGEÁG s. n. v. hogeác. substantiv neutruhogeag

HOGEÂG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeác (TEODORESCU, P. P. 642), ogeág (ALECSANDRI, T. 103) s. n. substantiv neutruhogeâg

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihogeag

hogeag  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hogeag hogeagul
plural hogeaguri hogeagurile
genitiv-dativ singular hogeag hogeagului
plural hogeaguri hogeagurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z