hogeac definitie

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43). substantiv neutruogeac

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l´a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s´aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar]. substantiv neutruogeac

hogeác (reg.) s. n., pl. hogeácuri substantiv neutruhogeac

hogeac, hogeacuri s. n. 1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoți. 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziția unor cupluri pentru întreținerea de relații sexuale. substantiv neutruhogeac

hogeác și hogeág, V. ogeac. substantiv neutruhogeac

hogeac n. Mold. V. ogeac. substantiv neutruhogeac

HOGEÁC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeág, ogeác s. n.] – Din tc. ocak. substantiv neutruhogeac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihogeac

hogeac  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hogeac hogeacul
plural hogeacuri hogeacurile
genitiv-dativ singular hogeac hogeacului
plural hogeacuri hogeacurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z