hoge definitie

credit rapid online ifn

hóge (hógi), s. m.1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa.Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.). substantiv masculinhoge

hóge m. (turc. hoğa, d. pers. hağe, profesor. V. hazaĭn). Preut [!] turcesc. Om învățat, profesor musulman. substantiv masculinhoge

credit rapid online ifn

hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii substantiv masculinhoge

hoge m. 1. preot turc: o dispută înfocată se aprinse între muftiul și hogea; 2. dascăl, învățat: Nastratin Hogea. [Turc. HODJA]. substantiv masculinhoge

HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la musulmani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca. substantiv masculinhoge

HÓGE, hogi, s. m. (Și în forma hogea; la mahomedani) Preot; învățător, dascăl. Am învățat și eu ceva în zilele mele, am învățat mai ales cu hogii noștri și chiar ei m-au deprins să înțeleg cum trebuie învățătura Coranului. SADOVEANU, O. VII 21. În micul ei pridvor de scînduri Apar doi hogi, în relief. MACEDONSKI, O. I 55. Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător) Care a rămas de basmu pînă astăzi tutulor. PANN, N. H. 3. – Variantă: hógea s. m. substantiv masculinhoge

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihoge

hoge  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hoge hogea
plural hogi hogii
genitiv-dativ singular hoge hogei
plural hogi hogilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z