hluj (hlujer, hlujan) m. 1. cocean: hlujeni de mazăre; 2. coceanul firului de porumb; 3. cotor: hlujerii crinilor. [Origină necunoscută]. substantiv masculinhluj
hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ [!], cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger. substantiv masculinhluj
hluján (reg.) s. m., pl. hlujéni substantiv masculinhlujan
HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Reg.) Tulpină a unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). – Hluj (reg. „tulpină”, et. nec.) + suf. -an. substantiv masculinhlujan
HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Mold.) Tulpină (lemnoasă) a unor plante mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). substantiv masculinhlujan
hlujan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hlujan | hlujanul |
plural | hlujeni | hlujenii | |
genitiv-dativ | singular | hlujan | hlujanului |
plural | hlujeni | hlujenilor |