hloabă f. Mold. V. hulubă. substantiv femininhloabă
hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE]. substantiv femininhulubă
hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ [!]. temporarhlobă