hlíză (hlíze), s. f. – Ogor, țarină, cîmp. Origine necunoscută. În Mold. – Der. hlizi, vb. (a delimita). substantiv feminin hliză
hlíză f., pl. e (cp. cu clisă). Mold. Moșioară lungă: hlize răzășeștĭ. substantiv feminin hliză
hliză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hliză | hliza |
plural | hlize | hlizele | |
genitiv-dativ | singular | hlize | hlizei |
plural | hlize | hlizelor |