hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughițuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s. n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit). verbhlipi
hlipire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hlipire | hlipirea |
plural | hlipiri | hlipirile | |
genitiv-dativ | singular | hlipiri | hlipirii |
plural | hlipiri | hlipirilor |