hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughițuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s. n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit). verbhlipi
hlipi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hlipi | hlipire | hlipit | hlipind | singular | plural | ||
hlipind | hlipiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hlipesc | (să)hlipesc | hlipeam | hlipii | hlipisem | |
a II-a (tu) | hlipești | (să)hlipești | hlipeai | hlipiși | hlipiseși | ||
a III-a (el, ea) | hlipește | (să)hlipeai | hlipea | hlipi | hlipise | ||
plural | I (noi) | hlipim | (să)hlipim | hlipeam | hlipirăm | hlipiserăm | |
a II-a (voi) | hlipiți | (să)hlipiți | hlipeați | hlipirăți | hlipiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hlipesc | (să)hlipească | hlipeau | hlipiră | hlipiseră |