HLIBÁN, hlibane, s. n. (Rar, regional) Pîine. S-au strîns băieții să mănînce hliban și borș. CONTEMPORANUL, III 618. substantiv neutruhliban
hliban substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hliban | hlibanul |
plural | hlibane | hlibanele | |
genitiv-dativ | singular | hliban | hlibanului |
plural | hlibane | hlibanelor |