hleĭós, -oásă adj. (d. hleĭ). Est. Clisos. adjectivhleĭos
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. adjectivhleios
HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Regional, despre terenuri) Lutos, clisos; noroios, mlăștinos. V. cleios. Le venise și Țurcanilor patru pogoane... patru pogoane de pămînt; dar ce dracul să facă cu dînsul dacă o bucată le venise într-o mlaștină și alta într-un pisc hleios, unde așezaseră case. CONTEMPORANUL, III 774. Un loc hleios, plin de mlaștine. NEGRUZZI, S. I 184. adjectivhleios
hleios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | hleios | hleiosul | hleioasă | hleioasa |
plural | hleioși | hleioșii | hleioase | hleioasele | |
genitiv-dativ | singular | hleios | hleiosului | hleioase | hleioasei |
plural | hleioși | hleioșilor | hleioase | hleioaselor |