hládnic, V. vladnic. substantiv neutruhladnic
vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n. substantiv neutruvladnic
hladnic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hladnic | hladnicul |
plural | hladnice | hladnicele | |
genitiv-dativ | singular | hladnic | hladnicului |
plural | hladnice | hladnicelor |