historia definitie

credit rapid online ifn

HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare]. verb tranzitivhistoria

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluihistoria

historia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)historia historiere historiat historiind singular plural
historiind historiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) historiez (să)historiez historiam historiai historiasem
a II-a (tu) historiezi (să)historiezi historiai historiași historiaseși
a III-a (el, ea) historia (să)historiai historia historie historiase
plural I (noi) historiem (să)historiem historiam historiarăm historiaserăm
a II-a (voi) historiați (să)historiați historiați historiarăți historiaserăți
a III-a (ei, ele) historia (să)historieze historiau historia historiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z