hirudineu definitie
- Vezi aici mai multe rimehirudineu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cueu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuneu
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée. substantiv masculinhirudineu
HIRUDINÉE s.n.pl. Clasă de anelide având ca tip lipitoarea; (la sg. hirudineu) animal din această clasă; lipitoare. [Pron. -ne-e, sg. invar. / < fr. hirudinées, cf. lat. hirudo – lipitoare]. substantiv neutruhirudinee
hirudinéu s. n., art. hirudinéul; pl. hirudinée substantiv neutruhirudineu
HIRUDINÉU, hirudinee, s. n. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pl. și: (m.) hirudinei] – Din fr. hirudinée. substantiv neutruhirudineu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihirudineu
| hirudineu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | hirudineu | hirudineul |
| plural | hirudinee | hirudineele | |
| genitiv-dativ | singular | hirudineu | hirudineului |
| plural | hirudinee | hirudineelor | |
| hirudineu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | hirudineu | hirudineul |
| plural | hirudinee | hirudineele | |
| genitiv-dativ | singular | hirudineu | hirudineului |
| plural | hirudinee | hirudineelor | |