HIPOCOTÍL s.n. (Bot.) Regiune a tulpinii plantelor, situată între cotiledoane și colet2. [< fr. hypocotyle]. substantiv neutruhipocotil
HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle. substantiv neutruhipocotil
hipocotil substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hipocotil | hipocotilul |
plural | hipocotile | hipocotilele | |
genitiv-dativ | singular | hipocotil | hipocotilului |
plural | hipocotile | hipocotilelor |