*ipertrofíe f. (iper- și -trofie din a-trofie. V. sin-drofie). Med. Dezvoltarea anormală a unuĭ organ: ipertrofia inimiĭ. Fig. Ipertrofia personalitățiĭ, mîndrie exagerată. substantiv femininipertrofie
ipertrofie f. desvoltare excesivă a u-nui organ (prin prea multă nutrire). substantiv femininipertrofie
HIPERTROFÍE s.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertrophie, cf. gr. hyper – peste, trophe – hrană]. substantiv femininhipertrofie
hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile substantiv femininhipertrofie
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie. substantiv femininhipertrofie
HIPERTROFÍE s. f. Dezvoltare anormală a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. Hipertrofia inimii. substantiv femininhipertrofie
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier]. verb tranzitivhipertrofia
*ipertrofiéz v. tr. (d. ipertrofie). Med. Dezvolt anormal un organ. verb tranzitivipertrofiez
hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind) verb tranzitivhipertrofia
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier. verb tranzitivhipertrofia
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal, ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. Fig. Mici incidente care se hipertrofiau, luau proporții de catastrofe. CAMIL PETRESCU, U. N. 158. verb tranzitivhipertrofia
hipertrofia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hipertrofia | hipertrofiere | hipertrofiat | hipertrofiind | singular | plural | ||
hipertrofiind | hipertrofiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hipertrofiez | (să)hipertrofiez | hipertrofiam | hipertrofiai | hipertrofiasem | |
a II-a (tu) | hipertrofiezi | (să)hipertrofiezi | hipertrofiai | hipertrofiași | hipertrofiaseși | ||
a III-a (el, ea) | hipertrofiază | (să)hipertrofiai | hipertrofia | hipertrofie | hipertrofiase | ||
plural | I (noi) | hipertrofiem | (să)hipertrofiem | hipertrofiam | hipertrofiarăm | hipertrofiaserăm | |
a II-a (voi) | hipertrofiați | (să)hipertrofiați | hipertrofiați | hipertrofiarăți | hipertrofiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hipertrofiază | (să)hipertrofieze | hipertrofiau | hipertrofiară | hipertrofiaseră |