hinterland definitie

HÍNTERLAND s.n. Regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. [Pl. -duri, -de. / cf. germ. Hinterland < hinter – în spate, Land – teritoriu]. substantiv neutruhinterland

hínterland (germ.) [e pron. ă] s. n., pl. hínterlanduri substantiv neutruhinterland

HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland. substantiv neutruhinterland

HÍNTERLAND s. n. (Rar) Regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosită ca bază și resursă a unor acțiuni expansioniste; p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. Imperialiștii germani, care în ajunul agresiunii antisovietice luară locul imperialiștilor anglo-franco-americani, hărăzeau Romîniei rolul de hinterland agricol al economiei de război a Ger­maniei. SCÎNTEIA, 1948, nr. 1238. substantiv neutruhinterland