hingheri definitie

hinghér (hinghéri), s. m. – Persoană care se ocupă cu prinderea și exterminarea cîinilor vagabonzi. – Var. hengher. Germ. Henker (Borcea 193; DAR; Gáldi, Dict., 178), prin intermeidiul săs. hoengêr sau al mag. henger. Instituție municipală, creată în București în 1810. – Der. hingherie, s. f. (cușcă de cîini, îndeletnicirea de hingher). substantiv masculinhingher

hingher, hingheri s. m. (intl.) polițist. substantiv masculinhingher

hinghér, V. hengher. substantiv masculinhingher

hinghér s. m., pl. hinghéri substantiv masculinhingher

hingher m. V. hengher. substantiv masculinhingher

henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde [!] cîniĭ de pe strade [!]. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju. substantiv masculinhengher

hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)]. substantiv masculinhengher

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker). substantiv masculinhingher

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană în slujba servi­ciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjec­tival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hin­gher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) henghér (CARAGIALE, O. II 268) s. m. substantiv masculinhingher