HIL s.n. (Biol.) Punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ format din țesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la semințe. [< fr. hile, cf. lat. hilum]. substantiv neutruhil
hil s. n., pl. híluri substantiv neutruhil
HIL, hiluri, s. n. 1. (Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, în locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum. substantiv neutruhil
HIL, hiluri, s. n. (Anat.) Punct unde se leagă un vas sanguin de un organ format din țesut spongios (splină, rinichi, plămîni etc.). Hilul plămînului. substantiv neutruhil
hil substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hil | hilul |
plural | hiluri | hilurile | |
genitiv-dativ | singular | hil | hilului |
plural | hiluri | hilurilor |