HIERODÚL, -Ă s.m. și f. (Ant.) Sclav în serviciul unui templu grecesc. [Pron. hi-e-. / < fr. hiérodoule, cf. gr. hieros – sacru, doulos – sclav]. substantiv masculin și femininhierodul
hierodúlă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hierodúlei; pl. hierodúle substantiv masculin și femininhierodulă
hierodul substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | hierodul | hierodulul | hierodulă | hierodula |
plural | hieroduli | hierodulii | hierodule | hierodulele | |
genitiv-dativ | singular | hierodul | hierodulului | hierodule | hierodulei |
plural | hieroduli | hierodulilor | hierodule | hierodulelor |