hienă definitie

HIÉNĂ s.f. 1. Mamifer carnivor care trăiește în Africa și în Asia și se hrănește în special cu cadavre. 2. (Fig.) Om rău, feroce; om josnic. [Pron. hi-e-. / < fr. hyène, cf. gr. hyaina < hys – porc]. substantiv femininhienă

*hiénă f., pl. e (vgr. ῾ýaina, scroafă, hienă, d. ῾ýs, porc; lat. hyáena). O feară [!] din neamul lupuluĭ și cam asemenea cu el, dar ceva maĭ înaltă la umerĭ. Fig. Persoană feroce și josnică. – Hiena are coamă cam ca porcu, păr vărgat saŭ pătat și trăĭește în Africa și Asia. Umblă noaptea, atacă rar omu, mănîncă mortăcĭunĭ și dezgroapă cadavrele. substantiv femininhienă

hiénă (hi-e-) s. f., g.-d. art. hiénei; pl. hiéne substantiv femininhienă

hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții. substantiv femininhienă

HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena. substantiv femininhienă

HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor din Africa și din sud-estul Asiei, foarte asemănător cu cîinele, care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena). Vîntul a trecut pe lîngă cușca șacalilor și a hienelor, și bietul par­fum sfios se retrage. ANGHEL, PR. 114. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbîndu-se de colo pînă colo, ca o hienă în cușca ei, și văitîndu-se de durere. CARAGIALE, O. II 339. – Pronunțat: hi-e-. substantiv femininhienă