hidropicós (înv.) (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidropicóși; f. hidropicoásă, pl. hidropicoáse adjectivhidropicos
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj., s. m. și f. (Înv.) Hidropic. [Var.: idropicós, -oásă adj., s. m. și f.] – Hidropic + suf. -os. adjectivhidropicos
HIDROPICÓS, -OÁSĂ, hidropicoși, -oase, adj. (Învechit, despre persoane sau părți ale corpului omenesc) Bolnav de hidropizie. (Atestat în forma idropicos) Macrin, la față galben, înflat, idropicos, Petrece dimineața cu doctorii închis. NEGRUZZI, S. II 244. – Variantă: idropicós, -oásă adj. adjectivhidropicos
hidropicos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | hidropicos | hidropicosul | hidropicoasă | hidropicoasa |
plural | hidropicoși | hidropicoșii | hidropicoase | hidropicoasele | |
genitiv-dativ | singular | hidropicos | hidropicosului | hidropicoase | hidropicoasei |
plural | hidropicoși | hidropicoșilor | hidropicoase | hidropicoaselor |