hidro definitie
- Vezi aici mai multe rimehidro
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhid
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cudro
*idro- (vgr. ῾ýdro-, d. ῾ýdor, apă), prefix care arată că e vorba de apă, ca în idrogen, idro-saurian. – Și hidro- (lat. hydro-). invariabilidro
HIDRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) apă”, „hidric”, „apos”, sau, în terminologia chimiei, „(care conține) hidrogen”. [Var. hid-, hidr-. / < fr. hydro-, cf. gr. hydor – apă]. invariabilhidro
*hidro-, V. idro-. invariabilhidro
HIDRO- Element de compunere cu sensul „(care se referă la) apă”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hydro-. invariabilhidro-
*ídră și hídră f., pl. e (lat. hydra, d. vgr. ῾ýdra, [d. ῾ýdor, apă], un balaur mitologic cu șapte capete, pe care i le-a tăĭat Ercule. V. vidră). La ceĭ vechĭ, șarpe de apă dulce. Fig. Mare pericul [!] și nenorocire: idra anarhiiĭ. Zool. Un gen de polipĭ care de abea [!] se văd cu ochĭu liber (V. celenterate). substantiv femininidră
HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra]. substantiv femininhidră
hídră (hídre), s. f. – Monstru marin. Ngr. ὔδρος. Sec. XVIII. substantiv femininhidră
*hídră, V. idră. substantiv femininhidră
hídră (hi-dră) s. f., g.-d. art. hídrei; pl. hídre substantiv femininhidră
hidră f. 1. Mit. șarpe fabulos cu 7 capete cari, tăiate, creșteau la loc; Hercule răpuse dintr’odată capetele monstrului; 2. Zool. gen de polipi; 3. fig. rău grozav, flagel: hidra anarhiei, hidra fanatismului. substantiv femininhidră
HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra. substantiv femininhidră
HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. Mic animal (numai de cîțiva milimetri) din încrengătura celenteratelor, care trăiește în ape dulci, de fundul cărora se fixează cu un disc, putîndu-se deplasa cu ajutorul tentaculelor pe care le are în jurul gurii. 2. (Mitol.) Monstru fabulos, închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete care, tăiate, creșteau la loc; fig. calamitate (socială) care trebuie stîrpită din rădăcină. Pentru-al tău nume și al tău drept, Eu înfrunta-voi hidra dușmană Și-un scut ți-oi face din al meu piept. ALECSANDRI, P. A. 99. Sfărîm eu hidra ce tot renaște. BOLLIAC, O. 157. Veniți să punem brațul cu toții, toate națiile apăsate și strivite, spre a răsturna hidrele înfuriate în agonia morții, să ne redobîndim puterea pierdută. id. ib. 227. – Variantă: (învechit) ídră (NEGRUZZI, S. I 272) s. f. substantiv femininhidră