HIDRATÁ vb. I. refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune. [Cf. fr. hydrater]. verb tranzitivhidrata
hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză verb tranzitivhidrata
HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater. verb tranzitivhidrata
HIDRATÁ, hidratez, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune. verb tranzitivhidrata
hidrata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hidrata | hidratare | hidratat | hidratând | singular | plural | ||
hidratând | hidratați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hidratez | (să)hidratez | hidratam | hidratai | hidratasem | |
a II-a (tu) | hidratezi | (să)hidratezi | hidratai | hidratași | hidrataseși | ||
a III-a (el, ea) | hidratează | (să)hidratai | hidrata | hidrată | hidratase | ||
plural | I (noi) | hidratăm | (să)hidratăm | hidratam | hidratarăm | hidrataserăm | |
a II-a (voi) | hidratați | (să)hidratați | hidratați | hidratarăți | hidrataserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hidratează | (să)hidrateze | hidratau | hidratară | hidrataseră |