hibridare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimehibridare
- Vezi aici mai multe rimehibridare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhib
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
HIBRIDÁRE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [< hibrid, după fr. hibridation]. substantiv femininhibridare
hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri substantiv femininhibridare
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida. substantiv femininhibridare
HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6. substantiv femininhibridare
HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider]. verb tranzitivhibrida
hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză verb tranzitivhibrida
HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider. verb tranzitivhibrida
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihibridare
| hibridare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | hibridare | hibridarea |
| plural | hibridări | hibridările | |
| genitiv-dativ | singular | hibridări | hibridării |
| plural | hibridări | hibridărilor | |