hibridare definitie

HIBRIDÁRE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [< hibrid, după fr. hibridation]. substantiv feminin hibridare

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri substantiv feminin hibridare

HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida. substantiv feminin hibridare

HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor mor­fologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6. substantiv feminin hibridare

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider]. verb tranzitiv hibrida

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză verb tranzitiv hibrida

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider. verb tranzitiv hibrida

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hibridare

hibridare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hibridare hibridarea
plural hibridări hibridările
genitiv-dativ singular hibridări hibridării
plural hibridări hibridărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z