hibrida definitie

*íbrid și hí-, -ă adj. (lat. hibrida, corcitură. Cp. cu șubred). Animal orĭ plantă corcită (rezultat din doŭă speciĭ diferite, ca catîru). Fig. Prost, urît: construcțiune ibridă. Gram. Compus din rădăcinĭ orĭ cuvinte luate din doŭă limbĭ, ca bĭurocrație, socĭologie. – Fals -íd (după fr.). adjectiv ibrid

HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida]. adjectiv hibrid

*híbrid, V. ibrid. adjectiv hibrid

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde adjectiv hibrid

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida. adjectiv hibrid

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, adj. 1. (Despre plante și animale) Provenit din încrucișarea naturală sau artificială, sexuată sau vegetativă a doi indivizi de specii, soiuri, rase diferite; corcit. ◊ (Substantivat, în expr.) Hibrid de viță de vie = viță provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice, cultivată mai ales de agricultorii înapoiați și dînd producții de slabă calitate. Bine e să punem și viile la colectiv, să le sădim cu viță aleasă, nu cu hibrizi de-ai noștri. DUMITRIU, N. I. 87. 2. (Despre idei, fapte) Alcătuit din elemente nepo­trivite, disparate; lipsit de armonie. Goană după efecte hibride, false virtuozități de versificație. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1. Celebrule între esteți, Declari că eu, subscrisul Mirea, Sînt pur și simplu contopirea Hibridă între doi poeți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97. adjectiv hibrid

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider]. verb tranzitiv hibrida

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză verb tranzitiv hibrida

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider. verb tranzitiv hibrida

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului hibrida

hibrida   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hibrida hibridare hibridat hibridând singular plural
hibridând hibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hibridez (să) hibridez hibridam hibridai hibridasem
a II-a (tu) hibridezi (să) hibridezi hibridai hibridași hibridaseși
a III-a (el, ea) hibridea (să) hibridai hibrida hibridă hibridase
plural I (noi) hibridăm (să) hibridăm hibridam hibridarăm hibridaserăm
a II-a (voi) hibridați (să) hibridați hibridați hibridarăți hibridaserăți
a III-a (ei, ele) hibridea (să) hibrideze hibridau hibrida hibridaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z