HIBERNÁCUL s.n. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie organul de rezistență (de iernare) al unor plante acvatice. [< germ. Hibernakel]. substantiv masculinhibernacul
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle. substantiv masculinhibernacul
hibernacul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hibernacul | hibernaculul |
plural | hibernaculi | hibernaculii | |
genitiv-dativ | singular | hibernacul | hibernaculului |
plural | hibernaculi | hibernaculilor |