HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s.f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique) adjectivheraldic
*heráldic și er-, -ă adj. (d. herald). Relativ la blazon: știința heraldică. S. f. Știința heraldică. adjectivheraldic
HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, adj. 2. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique. adjectivheraldic
heráldic adj. m., pl. heráldici; f. heráldică, pl. heráldice adjectivheraldic
HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique. adjectivheraldic
HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -e, adj. (Învechit) Privitor la blazoane. Dacă vechii noștri boieri... ar fi avut idee de arta heraldică, negreșit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza... NEGRUZZI, S. I 192. adjectivheraldic
heraldic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | heraldic | heraldicul | heraldică | heraldica |
plural | heraldici | heraldicii | heraldice | heraldicele | |
genitiv-dativ | singular | heraldic | heraldicului | heraldice | heraldicei |
plural | heraldici | heraldicilor | heraldice | heraldicelor |