HEPTACÓRD s.n. Liră cu șapte coarde, la vechii greci. [< fr. heptacorde, cf. gr. hepta – șapte, lat. corda – coardă]. substantiv neutruheptacord
HEPTACÓRD s. n. 1. liră antică cu șapte coarde. 2. scară muzicală de șapte trepte diatonice. (< fr. heptacorde) substantiv neutruheptacord
heptacórd s. n., pl. heptacórduri substantiv neutruheptacord
HEPTACÓRD, heptacorduri, s. n. Liră cu șapte coarde la vechii greci. – Din fr. heptacorde. substantiv neutruheptacord
heptacord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | heptacord | heptacordul |
plural | heptacorduri | heptacordurile | |
genitiv-dativ | singular | heptacord | heptacordului |
plural | heptacorduri | heptacordurilor |