*emoragíe f. (vgr. ῾aimorragía). Med. Curgerea sîngeluĭ afară din vasele care-l conțin: emoragie cerebrală, nazală. substantiv femininemoragie
emoragie f. scurgerea sângelui în afară de vasele ce-l conțin: emoragie cerebrală, nazală. substantiv femininemoragie
HEMORAGÍE s.f. Scurgere (abundentă) de sânge cauzată de ruperea unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. hémorragie, cf. gr. haima – sânge, rhage – ruptură]. substantiv femininhemoragie
HEMORAGÍE s. f. 1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin. 2. (fig.) pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări. (< fr. hémorragie) substantiv femininhemoragie
hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile substantiv femininhemoragie
HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie. substantiv femininhemoragie
HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. Scurgere abundentă de sînge în urma ruperii sau tăierii unui vas sanguin. ◊ Hemoragie internă = hemoragie care se produce în interiorul corpului. substantiv femininhemoragie
hemoragie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hemoragie | hemoragia |
plural | hemoragii | hemoragiile | |
genitiv-dativ | singular | hemoragii | hemoragiei |
plural | hemoragii | hemoragiilor |