HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisít, -ă, hemesít, -ă adj.] – V. hămesi. adjectiv hămesit
HEMESÍT, -Ă adj. v. hămesit. adjectiv hemesit
HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. 1. (Uneori determinat prin « de foame ») Foarte flămînd, lihnit (de foame), mort de foame. Mașina... le smulge snopii din mîini cu lăcomia furioasă a unei bestii hămesite. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmblat. CREANGĂ, O. A. 187. 2. Nesățios; lacom. Peste drum, baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărînd pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase. REBREANU, R. II 109. – Variante: hămisít, -ă (CREANGĂ, P. 245), hemesít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 215) adj. adjectiv hămesit
HEMESÍT, -Ă adj. v. hămesit. adjectiv hemesit
hemesit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | hemesit | hemesitul | hemesită | hemesita |
plural | hemesiți | hemesiții | hemesite | hemesitele | |
genitiv-dativ | singular | hemesit | hemesitului | hemesite | hemesitei |
plural | hemesiți | hemesiților | hemesite | hemesitelor |