HELIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la heliotehnică. II. s. f. tehnică ce urmărește a transforma energia solară în curent electric cu ajutorul fotopilelor. (< fr. héliotechnique) adjectivheliotehnic
HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, adj. 2. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique. adjectivheliotehnic
HELIOTÉHNIC, -Ă, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique. adjectivheliotehnic
HELIOTÉHNICĂ s. f. 1. Tehnică de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotechnique. substantiv femininheliotehnică
heliotehnică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | heliotehnică | heliotehnica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | heliotehnici | heliotehnicii |
plural | — | — |