heliostat definitie

*eliostát n., pl. e (vgr. ῾élios, soare, și statós, oprit. V. epistat). Eliograf, instrument cu care poțĭ proĭecta razele soareluĭ într´un punct fix, cu toată mișcarea pămîntuluĭ. substantiv neutrueliostat

HELIOSTÁT s.n. Instrument folosit pentru proiectarea unui fascicul de raze solare asupra unui punct, independent de deplasarea Pământului în raport cu Soarele. [< fr. héliostat, cf. gr. helios – soare, statos – oprit]. substantiv neutruheliostat

HELIOSTÁT s. n. celostat folosit în observațiile solare într-o direcție determinată. (< fr. héliostat) substantiv neutruheliostat

!heliostát (-li-os-tat/-o-stat) s. n., pl. heliostáte substantiv neutruheliostat

HELIOSTÁT, heliostate, s. n. Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliostat. substantiv neutruheliostat

HELIOSTÁT, heliostate, s. n. Instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată. – Pronunțat: -li-o-. substantiv neutruheliostat