HEGEMONÍSM s.n. Tendință de hegemonie, de supremație a unui stat sau popor în materie politică asupra celorlalte state sau popoare. [Et. incertă]. substantiv neutruhegemonism
HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism) substantiv neutruhegemonism
HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui grup social față de altul sau a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism. substantiv neutruhegemonism
hegemonism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hegemonism | hegemonismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | hegemonism | hegemonismului |
plural | — | — |