hazná (haznále), s. f. – 1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná. – Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar. substantiv femininhazna
hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.). substantiv femininhazna
hazná s. f., art. haznáua, g.-d. art. haználei; pl. haznále, art. haználele substantiv femininhazna
háznă, V. hasnă. substantiv femininhaznă
háznă (reg.) s. f., g.-d. art. háznei; pl. házne substantiv femininhaznă
HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon. substantiv femininhaznă
haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA]. substantiv femininhaznà
HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne. substantiv femininhazna
HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371. substantiv femininhazna
hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză. substantiv femininhasnă
háznă, -e, s.n. – Folos: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu' meu” (Memoria 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici colo se aude, rar” (Țiplea 1906). – Din magh. haszon „folos„. substantiv femininhaznă
HÁZNĂ s. f. (Transilv.) Folos. Nici nepoată-sa n-avea haznă din averea ceea. La TDRG. Am lăsat boii pe brazdă Și părinții făr’ de haznă. BIBICESCU, P. P. 142. substantiv femininhaznă
hazna substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hazna | haznaua |
plural | haznale | haznalele | |
genitiv-dativ | singular | haznale | haznalei |
plural | haznale | haznalelor |