HAVÁRE s.f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei; havat, havaj. [< hava]. substantiv femininhavare
HAVÁRE, havări, s. f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei. – V. hava. substantiv femininhavare
HAVÁRE, havări, s. f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei. substantiv femininhavare
HAVÁ vb. I. tr. A tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare pentru a ușura extragerea materialului. [< fr. haver]. verb tranzitivhava
HAVÁ vb. tr. a tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare. (< fr. haver) verb tranzitivhava
havá (a ~) vb., ind. prez. 3 haveáză verb tranzitivhava
HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver. verb tranzitivhava
HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A scobi (cu ajutorul havezei) făgașe în zăcămintele în curs de exploatare, pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. Mașină de havat. verb tranzitivhava
havare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | havare | havarea |
plural | havări | havările | |
genitiv-dativ | singular | havări | havării |
plural | havări | havărilor |