haruspiciu definitie

HARUSPÍCIU s.m. Preot la etrusci care pretindea că prezice viitorul după măruntaiele jertfelor naturii. ♦ (P. ext.) Ghicitor. [< lat. haruspex, fr. aruspice]. substantiv masculin haruspiciu

HARUSPÍCIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor și pe baza observării fenomenelor naturii. (< fr. haruspice, lat. haruspex, -icis) substantiv masculin haruspiciu

haruspíciu [ciu pron. ciu] s. m., art. haruspíciul; pl. haruspícii, art. haruspíciii (-ci-ii) substantiv masculin haruspiciu

HARUSPÍCIU, haruspicii, s. m. (În Roma antică) Preot despre care se credea că poate prezice viitorul prin examinarea măruntaielor animalelor jertfite. – Din lat. haruspex, -picis, fr. haruspice. substantiv masculin haruspiciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului haruspiciu

haruspiciu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular haruspiciu haruspiciul
plural haruspicii haruspiciii
genitiv-dativ singular haruspiciu haruspiciului
plural haruspicii haruspiciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z