harpon definitie

HARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă și folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncții. [< fr. harpon]. substantiv neutru harpon

harpon, harpoane s. n. (intl.) 1. operațiunea de arestare a unui infractor 2. detenție 3. (tox.) ac de seringă folosit la injectarea intravenoasă a drogurilor substantiv neutru harpon

HARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncții. (< fr. harpon) substantiv neutru harpon

harpón s. n., pl. harpoáne substantiv neutru harpon

HARPÓN, harpoane, s. n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă și groasă și întrebuințată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon. substantiv neutru harpon

HARPÓN, harpoane, s. n. Unealtă în formă de lance, prevăzută cu o frînghie lungă și groasă și întrebuințată la vînătoarea balenelor și a rechinilor. substantiv neutru harpon

a da cu harponul expr. (intl.d. polițiști) a face o arestare. substantiv neutru adacuharponul

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. substantiv neutru acădeaînharpon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului harpon

harpon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular harpon harponul
plural harpoane harpoanele
genitiv-dativ singular harpon harponului
plural harpoane harpoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z